test

10 ianuarie 2011


As iubi toamna, daca ar fi ilegala

29 august 2009
A trecut o vara in care am simtit marea pe sarite, am iubit pe jumate, am muncit in sictir, mi-am facut noi prieteni bizari ca sa completez lista celor vechi. Am salivat inutil, mi-am retrait adolescenta, mi-am dozat banii la centimă, am avut senzatia ca sunt frumoasa, mi-am calcat pe orgoliu, am trait muzica, mi-am zburat creierii, mi-am consolidat lumea, mi-am cultivat cinismul, mi-am propus sa cultiv si rosii, mi-am dat singura cu ranga peste picioare si m-am intors sa ma culeg dupa ce m-am uitat in primavara. 
 
Si probabil sper degeaba sa vad vreodata Oasis in concert.  



Paralizie in somn

4 februarie 2007
Acum ceva vreme am avut parte in mai multe randuri de cateva experiente cel putin stranii. Se facea fie ca m-am trezit din somn fie ca nu adormisem deloc (citeam sau priveam pisica cuibarita langa mine). Si incep brusc sa imi dau seama ca sunt intr-o stare de paralizie totala, ca atmosfera in camera se schimba. De multe ori nu era cu mult mai mult decat paralizia si starea de deruta. Dar o data m-am pomenit ca de fapt sunt intr-o cu totul alta camera, cu aer de secol 19, cu o masa mare de lemn masiv cu un singur picior pe mijloc si foarte frumos lucrata, cu ferestre mari cu draperii visinii iar pe peretele din fata mea stau insirate fotografii cu apropiati (pe care in viata reala nu ii cunosc) asezate in jurul fotografiei centrale cu mine (o femeie bruneta cu parul lung care stiam ca sunt eu) si cu alesul (un necunoscut). De fiecare data in camera isi face simtita prezenta o persoana care insa nu provoaca panica ci aduce calm si caldura sufleteasca. Problema e ca atunci cand era si pisica in cadru in momentul cand a aparut prezenta pisica a scuipat s-a speriat si a taiat-o ca din pusca. Eu evident n-am putut reactiona din cauza paraliziei. Intotdeauna stiam daca prezenta e masculina sau feminina desi n-am vazut-o efectiv niciodata.  
 Experientele au fost foarte placute, nu m-au speriat niciodata iar dupa ce le-am povestit de cateva ori fara sa para ca ma crede cineva am renuntat sa ma mai gandesc la ele. Le-am luat ca pe un fapt divers. Ba chiar dupa ce multi m-au privit suspicios am inceput sa ma intreb daca nu cumva chiar visam. Dar SURPRIZA. Nu visam. Am descoperit de curand navigand aiurea pe net ca fenomenul e cunoscut ca "paralizie in somn" si ca se intampla anumitor persoane. Circumstantele in care se intampla sunt inca in discutie si nu e un fenomen in totalitate explicat dar apare in mitologia majoritatii popoarelor si fiecare ii da o explicatie. De ceva vreme a trezit si interesul unor cercetatori si se fac tratate pe tema asta. Nu ma intereseaza neaparat la ce concluzie ajung oamenii astia dar important e ca n-a fost iluzie. E ok. Nu e nebunie si nici n-am fabulat.

Amsterdam, here I come

31 ianuarie 2007
Going out Saturday, 17 Feb 07 Flight W6 765 Depart Bucharest Baneasa  at 12.05 and arrive in Dortmund   at 12.45. De acolo tren autocar autostop… orice merge pana la Amsterdam here I come. De acolo coffee shop is my stop. Cum o fii sa fii legal? Abia astept sa aflu senzatia.
 
Asta imi aminteste de o patanie a unui amic in excursie in India. Dupa cum stiti acolo e relativ ok sa fumezi diverse marijuane si hasisuri (nu stiu cat e de legal dar e ok). La ei mai nasol e cu alcoolul. Si asa in conditiile date se duce el in nu stiu ce orasel  intr-o carciuma. Dupa ceva vreme se pomeneste ca era destul de happy sub influenta catorva jointuri si catorva sucuri racoritoare (ca al’ceva nu gasesti in crasmele lor), moment in care se apropie de el un ciudatel indian mai varza ca el care se uita suspicios. Ii face semn sa se retraga impreuna intr-un coltisor umbros. Prietenul meu se duce si atunci indianul sopteste cospirativ "frate… ia zii… iti dau o bere?"

Ce stiu

25 ianuarie 2007

Stiu ca v-am numarat si sunteti toti. Stiu ca nu o sa intarzii mult. Stiu
inspaimantator de bine unde e ”acasa”. Stiu ca ma vei gasi cand vei fi batran. Stiu sa ajung acolo. Stiu ca
iluzia e completa. Stiu sa astept. Stiu ca masa asta rotunda va avea din ce in
ce mai multe scaune. Stiu ca nu pleaca nimeni. Stiu cand plangi. Stiu ca mai e
un pic. Stiu sa mai construiesc o camera. Tot de lemn. Stiu sa ma uit de la
distanta. Stiu ca nu o sa stiu ce sa spun. Stiu cam ce inseamna o secunda. Stiu
ca tu crezi ca e foarte putin. Stii ca secunda mea face diferenta intre timp,
viata si eternitate?


 

 


In cautarea lui “daca”

15 decembrie 2006

De ce sa te intrebi “ce ar
fi fost daca?”. NU iti face iluzii . Raspunsul tau NU are mare legatura cu ce
s-ar fi intamplat daca. Imaginatia ta NU are caracter de viziune mafaldica.
Nici macar fanteziile NU isi fac atata loc in realitate pe cat ti-ar placea
tie. Timpul NU te asculta pe tine, gandurile tale de seara NU le aude nimeni
chiar daca sufletul tau tipa iar masina asta NU e condusa de cine crezi tu. „Daca”
NU exista iar tu omori clipa in iluzie.

 


Just browsing… your life

14 decembrie 2006
< a class=”xirtireh” href=”http://www.comunicatedepresa.ro/e1″ title=” E “>E ceva de munca azi nu? Uf! Iar o ” title=”o”>o zi intreaga in fata
calculatorului. Mai bine imi verific intai mailul. Un link! Aaaaaa ce
dragut! Ia sa vad… mai e vreunul ca asta? Uuuu minunat! A! Aseara
ziceam ca o sa caut pe net cand rasare si cand apune soarele la
Chicago. Ia uite… in Spania se construieste iar o …. Tic , tac, tic,
tac. Buna iubito… uite incercam sa muncesc dar m ” title=”M”>m -am luat cu astea. Nu
pui si tu ceva de mancare? Tic, tac, tic. Hei! Ai vazut filmuletul
asta? E cel mai tare. Da baby il stiu. L -am primit si eu. Hai vii la
culcare? Ar trebui sa termin ce trebuia sa fac dimineata. Ce trebuia sa
fac dimineata? Oare mai trebuie sa fac ce trebuia sa fac dimineata?
Nu-i nimic. Maine o sa am alt task.
Mai tii minte cum te
simteai cand strangeai plante pentru ierbar? Dar cand o iubeai pe tipa
din banca a doua de la geam de la a X-a b ” title=”b”>B ? Mai stii ce gandeai inainte
sa dai la facultate sau de ce la cinci ani vroiai sa te faci pompier ?
Cum te bateai cu pumnul in piept in oglinda la 17 ani ca pentru tine
lumea va fi altfel? Ce- ti promiteai ca vei face inainte sa te insori?
Cum iti imbracai nevasta in vis in petale si iti jurai ca o vei apara
toata viata? Dar cum iti aranjai costumul in prima zi de munca si stiai
sigur ca ai de facut un lucru mare de azi incolo mai stii? Mai stii
cine ai fost si de ce ai plecat pe drumul pe care ai plecat? Mai stii
unde vrei sa ajungi? Mai stii cine esti? 

A vazut cineva unde mi-am pus pusca?

7 decembrie 2006

Nu ma iubeste Mos Niculae. Nu
cred ca n-am fost copil cuminte ca asa macar primeam o nuia si stiam pe ce
pozitie ma aflu. Cred ca ori i s-a terminat sacul la mine si nu a ramas decat o
ciocolata ori anul asta si-a propus sa ma ignore ca sa vada cum reactionez. Eu
ca eu dar ghetutele au fost foarte suparate. Noroc ca am pus eu ciocolata acolo
ca sa nu se simta parasite de tot. Cred ca ar fi plans toata noaptea in
sireturi .

In alta ordine de idei  vreau sa plec in Finlanda. De tot. Toata lumea
care ma cunoaste stie deja asta si cred ca deja a trecut de perioada de soc in
care se intreba cum de tocmai eu care eram cel mai decis om sa traiesc si sa
mor pentru tara asta si cum de tocmai Finlanda. Pe rand pot raspunde asa.
Tocmai eu pentru ca am senzatia ca traim in evul mediu sub asediu. Ne ataca
nesimtirea, indolenta , tupeul, incultura, ochelarii de cal, toti badigarzii,
postasii, functionarii, profesorii si doctorii imorali si corupti care sunt
buricele pamantului, O vreme am crezut ca voi scmba ceva.
Naivitate nu? Asa au zis si altii care ma auzeau. Eu
acum as zice altceva… nu a fost un gest naiv ci unul excentric de-a dreptul.
Si chiar este tratat ca atare. Doar un excentric poate sa cheme politia pentru
un roman normal care a vrut sa ma calce pe trecerea de pietoni si care apoi ca
orice roman normal a coborat cu cutitul la mine ca n-am fost suficient de
politicoasa cu el. Tot un gest excentric e si ala de a iti critica sefii
(normali de altfel) care nu mai au nimic de facut cu ziua lor de munca pentru
ca din pacate proiectele in derulare depasesc activitatea lor profesionala,
motiv suficient ca acestea sa pice in grija subalternilor. E excentric nu-i asa
ca daca ma lupt pe un post de inginer (sa zicem) ca absolvent de politehnica cu
un absolvent de liceu pedagogic cu pile la management si pierd sa ma gandesc ca
invatatura mea e inutila si mai bine eram educat tupeist si pupincurist ca uite
ce are ala si eu n-am. Doamne fereste sa ii spun vreunui doctor ca eu traiesc
din salariu si el din spaga ca cine stie… sunt spitale de psihiatrie si
pentru cei care zic asta.

Si intamplarea de azi care mi-a pus capac.

Locatia: Intersectia
semaforizata Socului cu Pantelimon.

Conditii: Ora 18.00 ceata
extrema, semafor verde pe sfarsite (inca nu intermitent)

Personaje: Un batranel si o
batranica de brat.

Vor oamenii sa traverseze.
Incet… ca batraneii.
Dupa
ce fac trei pasi lumina verde a semaforului pentru pietoni deviene
intermitenta.
Pana sa se faca rosu batraneii reusesc sa ajunga la
jumatatea intersectiei moment in care toate masinile oprite la semafor
demareaza in tromba.
Batraneii
pe mijlocul strazii. Se uita inainte si le taie calea un Peugeot 207 . Dau sa se
intoarca prin spate trec alte masini cu aceeasi viteza. Ei bine au ramas acolo
evident speriati si dezorientati pana s-a facut din nou verde la semaforul
pentru pietoni si au reusit sa traverseze.
Si te mai intrebi de unde
nebuni care mitraliaza uneori tot ce prind pe strada.

Multumesc lui Mos Niculae ca
nu mi-a adus o pusca.

 


Pentru cine contezi?

26 noiembrie 2006
Oare visele ne pregatesc sufleteste pentru te miri ce experiente urmeaza sa traim? Oare sunt un fel de repetitie finala? In viata mea am avut cosmaruri cat sa numar pe degetele de la o mana. Si ultimul dintre ele a fost cu atatia ani in urma ca nici nu mai tin minte.  Poate si din cauza asta noaptea trecuta a fost un soc si mai mare pentru mine. Am avut mai multe vise si in fiecare dintre ele imi murea cineva apropiat. Toate se intamplau in cel mai mic detaliu. Am "vazut" tot. Mai intai un prieten. M-am trezit, m-am linistit, am adormit. A fost randul copilului meu. Era cumplit. Simteam ca nu imi voi reveni niciodata. Am deschis ochii m-am cuibarit in siguranta langa omu’ meu si am adormit la loc linistita. Dar de ce a trebuit sa moara si moshu’ meu? De ce in aceeasi noapte a trebuit sa traiesc pe rand viata fara prieteni, fara baiat si apoi fara moshu meu? De ce un asemenea exercitiu de imaginatie?
Daca stau bine sa ma gandesc probabil fiecare din noi ar trebui sa isi imagineze pentru cateva minute ca oamenii din jur nu ar exista. Nu toti oamenii ca asa nu ar avea nici un farmec. Doar oamenii care conteaza cu adevarat. Sau care credem ca conteaza. Sau care credem ca NU conteaza. Cum ar fi viata fara oamenii din jur despre care credem ca nu conteaza?
Oare fara vise am trai realitatea mai intens?

Esti suficient de indraznet?

24 noiembrie 2006

As vrea sa traiesc clipa cand cascavalul de pe pizza din
farfurie se va intinde ca ala din reclama, usa de la cuptorul aragazului meu se
va spala ca si singura doar cand picur niste detergent (altul decat cel
obisnuit) iar silueta mea va fi etern una ideala pentru ca folosesc cel putin
cinci produse specifice prezentate la teleshoping. Atunci sigur voi avea peste
suta de ani dar la fel de sigur nu voi avea nici urma de rid pe fata ca doar am
folosit crema antitern si am mancat iaurt imbunatatit cu bifidus esensis
si  l casei imunitas.

Apropo de asta ca tot mi-am amintit de reclame tare mi-as
dori sa intalnesc in viata asta un personaj suficient de dement care sa fie
dispus sa isi faca niste analize medicale complete dupa care timp de un an sa
zicem sa consume regulat si conform indicatiilor de pe prospect toate
medicamentele care sunt prezentate la TV cu titlul de " supliment
alimentar". Pentru cei care nu stiu trebuie sa amintesc aici ca ele fie
intaresc imunitatea, fie ajuta ficatul, splina, rinichii, prostata, inima,
gleznele sau te miri ce altceva, fie iti ajuta sotul blazat de 50 de ani sa
faca sex ca la 21 sau nevasta de 150 de chile sa zburde ca o caprioara. In nici
un caz nu veti mai avea probleme de lene, somnolenta , lipsa de vlaga, reumatism
samd. Trebuie doar sa consumati regulat cate un "supliment alimentar"
pentru fiecare din partile organismului si inca vreo cinsprezece adjuvante
pentru organism ca intreg. Si sa nu imi zica cineva ca nu a primit macar o data
in viata un sfat de genul "Ia si tu un medicament asa preventiv ".
Dupa aceasta paranteza edificatoare revin la personajul dement din visurile
mele. Asadar dupa ce isi face analizele complete va lua "preventiv"
toate aceste produse o anumita perioada de timp si bineinteles ulterior se va
prezenta din nou la medic pentru un set de analize finale. Interesant este de
stiut daca individul meu va trebui sa ia Aspacardin (bun pentru incasarea
socurilor fara palpitatii) inainte sau dupa de a aflat rezultatul analizelor
pentru ca acesta sa aiba eficienta maxima.

Ia zii… te tenteaza?